Solutiile noastre

Nu a fost gasit niciun rezultat

Abordarea actuala a ranilor cronice

Elżbieta Szwałkiewicz

Consultant National in Asistenta Medicala a Persoanelor cu boli cronice si dizabilitati

Unul dintre indicatorii folositi pentru a evalua calitatea ingrijirii pe termen lung a unei persoane imobilizate este aspectul pielii in zonele expuse la presiune constanta. S-ar parea ca asistentii medicali stiu totul despre prevenirea ulcerelor de presiune si de aceea ma intreb care este motivul unei incidente atat de mari de ulcere de presiune in randul persoanelor care se afla sub supraveghere medicala constanta.

Scara problemei ma indreptateste sa sustin ca in Polonia avem deficiente comune si foarte grave in ingrijirea bolnavilor si a persoanelor cu dizabilitati, atat in ingrijirea stationara de sanatate si asistenta sociala, precum si in conditiile de acasa. Aceste neglijari sunt cauza suferintelor imense si genereaza costuri substantiale de tratament si ingrijire.

Au existat numeroase articole pe tema ulcerelor de presiune care se refera la numeroase cercetari si statistici medicale. Acestea repeta aceleasi informatii cheie:

factorul etiologic major este presiunea asupra tesuturilor aflate peste proeminentele osoase, ducand la dezvoltarea necrozei si ulcerare,
leziunile pielii apar ca urmare a presiunii repetate care depaseste presiunea medie a capilarelor pielii (32 mmHg), deteriorarea simturilor este un factor care contribuie,
formarea ulcerelor de presiune poate fi accelerata de procesul de deteriorare al pielii, ca o consecinta a umiditatii crescute datorita urinei, a incontinentei fecale sau transpiratiei,
zonele predispuse la aparitia ulcerelor de presiune sunt zona osului sacru, zona nervului sciatic, zona trohanterilor/ zona soldurilor, glezne si calcaie,
fiecare pacient imobilizat prezinta riscul formarii ulcerului de presiune,
tehnologiile moderne ar trebui folosite pentru a reduce presiunea asupra pielii, cum ar fi saltelele special concepute, perne, textile si echipamente pentru miscare de alunecare, pansamente moderne pentru protectie si cu efect terapeutic, pansamente moderne pentru protectie si cu efect terapeutic, si produse ce ajuta la absorbtia urinei,
tratamentul nu poate fi concentrat doar pe manangementul local al ulcerului de decubit.

Principii de baza pentru preventie:

alimentatie corecta – aportul adecvat de proteine, calorii si lichide va preveni aparitia unui dezechilibru de azot, slabiciune si deshidratare,
reducerea sau eliminarea presiunii si a frictiunii asupra pielii – acest efect se realizeaza prin utilizarea saltelelor si a pernelor de reducere a presiunii, schimbarea frecventa a pozitiei corpului, aplicarea unor reguli adecvate pentru ridicarea si deplasarea pacientilor,
respectati cu strictete principiile de baza in ingrijirea persoanelor cu incontinenta (inclusiv cea fecala), cum ar fi:

spalarea si curatarea zilnica, dupa fiecare contact cu excretii,
controlul periodic al starii pielii in zonele expuse la umiditate,
folosirea produselor absorbante potrivite nivelului de mictiune / gradului de incontinenta,
prevenirea inflamatiei pielii prin utilizarea pansamentelor speciale de protectie,
protejarea pielii impotriva uscarii execsive si a iritatiilor (provocate de urina si transpiratie) prin utilizarea produselor de ingrijire a pielii.

Abordarea moderna a tratamentului ulcerelor de presiune si a altor rani cronice favorizeaza vindecarea ranilor intr-un mediu umed prin utilizarea diferitelor pansamente de specialitate, care se aplica in functie de tipul si locul plagii.

Studiile stiintifice si experienta practica au aratat ca mentinerea unui mediu umed in interiorul ranii stimuleaza epidermizarea, si la randul sau, stimuleaza cresterea tesutului conjunctiv care sta la baza pielii.. Pansamentele de specialitate, comparativ cu cele conventionale din tifon influenteaza, de asemenea, rata de vindecare. Acestea previn deteriorarea epidermei tinere in timpul fiecarei schimbari de tratament si contin substante care influenteaza tratamentul si vindecarea ranilor. Nu trebuie subestimat faptul ca este nevoie de o protectie eficienta a interiorului plagii impotriva factorilor externi si efectuarea procedurilor normale de igiena fara schimbarea pansamentului.

Procedurile terapeutice (inclusiv alegerea unui pansament) si costul depind de tipul plagii si de stadiul de vindecare. Unele rani sunt tratate timp de multe luni, uneori peste un an, aparand adesea probleme in procesul de vindecare, iar cele mai periculoase dintre ele pot provoca infectii. O rana neprotejata corespunzator poate fi infectata foarte usor cu bacterii, virusi sau ciuperci. Acestea prolifereaza spontan si otravesc tesuturile cu secretiile lor. Infectia plagii se poate raspandi rapid pana la septicemie, punand in pericol viata pacientului. Costul tratamentului ranilor cronice infectate creste semnificativ, in principal din cauza nevoii de a folosi pansamente mai specializate si a ultilizarii antibioticelor scumpe.

In calitate de consultant national observ cu mare ingrijorare ca numarul persoanelor care sufera de ulcere d epresiune si alte rani cronice nu scade, in ciuda anilor de campanii educational. Responsabilitatea pentru aceasta situatie revinde nu doar asistentilor medicali, ci si celor responsabili de crearea conditiilor de ingrijire a persoanelor bolnave si dependente, precum si a Fondului National de Sanatate ca platitor care finanteaza costurile tratamentului. Izolarea procedulurilor referitoare la tratamentul escarelor si lasarea costului tratamentului in seama institutiei in care apar, ar afecta foarte mult ar afecta foarte mult crearea conditiilor adecvate pentru prevenirea ulcerelor de presiune. Desigur, ar trebui sa se ia in considerare ca unele rani cronice nu sunt rezultatul neglijentei, ci rezulta din starea fizica a pacientului; cel mai adesea se refera la faza finala a bolii neoplazice devastatoarea biologic pe termen lung.

Ca parte a propriei practici profesionale, am putut observa eficacitatea remarcabila a pansamentelor moderne in tratarea ulcerelor de presiune. Desigur, asistentele medicale ar trebui sa fie la current cu toate metodele cunoscute de tratament al ranilor cronice, nu doar ulcere de presiune, ulcere maligne, ulcere ale piciorului diabetic si arsuri. Concluzia este sa fii constient de faptul ca este inacceptabil sa nu respecti principiile de baza in preventie si sa expui pacientul la formarea ulcerelor de presiune sau a altor rani cronice. Atat consecintele asupra sanatatii, cat si cele financiare ale produselor absorbante si pansamentelor de protectie sunt foarte grave, nu numai pentru pacient, ci si pentru asistenti medicali si unitatea pentru care lucreaza.

Arsuri si cicatrici

Cauze

Arsurile sunt rezultatul actiunilor cu temperatura ridicata, a substantelor chimice sau a curentului electric. Cea mai comuna cauza a arsurilor este caldura, ce poate proveni de la apa fiarta, abur, lichide fierbinti sau semi-lichide ca grasimea si parafina, de asemenea, arsurile, pot fi cauzate de aparatele casnice.

In cazul arsurilor electrice, principalul pericol este voltajul mare care trece prin tesuturi, incalzindu-le. Arsurile chimice sunt, in general, cauzate de acizi sau substante alcaline. Indiferent de origine, arsurile sunt tipuri specifice de rani care pot cauza complicatii grave pentru pacient.

Grup de risc

Riscul arsurilor trebuie luat in considerare pentru toate persoanele, dar in special pentru:

copii cu varsta intre 2 si 4 ani
adulti care lucreaza in conditii riscante (mineri, otelari, pompieri, sudori, etc)

Simptome

In functie de profunzimea leziunii, arsurile sunt clasificate astfel:

Gradul I (superficiale) – afecteaza straturile superficiale al epidermului. Simptomele principale sunt roseata, sensibilitatea si durerea. Rana se vindeca fara complicatii si nu raman cicatrici.
Gradul II A (superficiale de grosime partiala) – afecteaza intregul strat epidermic si dermul superficial(papilar). Produc vezicule cu lichid, rosii si foarte dureroase. In urma arsurilor de gradul II raman urme de roseata si cateodata cicatrici.
Gradul II B (profunde de grosime partiala) – epidermul si dermul adanc(reticular) sunt distruse. In acest tip de arsura se observa formarea necrozei. Ranile sunt foarte dureroase, fara vezicule, de culoare roz, gri, rosu caramiziu sau chiar negre. Pot cauza cicatrici hipertrofice.
Gradul III (grosime totala) – se extinde pe intreg dermul. Ranile sunt, in mod obisnuit, de culoare maro, galben deschis sau rosii. Raman cicatrici si pot cauza chiar si amputarea.
Gardul IV – se extinde pe toata pielea, in grasimea de sub ea, mușchi, tendoane, oase si incheieturi.

Localizare

Arsurile se produc in locurile unde corpul intra in contact cu factorii termali.

oparzenia2

De obicei zonele afectate sunt:

trunchiul
membrele superioare
membrele inferioare

Acordarea primului ajutor si sfaturi

Arsurile de gradul I

pot fi tratate acasa, dar daca apar complicatii este necesara consultarea medicului

Arsurile de gradul II si III

un pansament de tip hidrogel (Medisorb G) ar trebui aplicat imediat si este absolut necesara, contactarea asistentei medicale de urgenta

Arsurile de gradul IV

contactati imediat asistenta medicala de urgenta

Tratament

Depinde de gradul arsurii.

Arsurile de gradul I – afecteaza epiteliul. Locul arsurii este rosu, usor umflat si uscat. Victima simte o senzatie puternica de arsura. Aplicarea rapida a unui pansament de tip hidrogel, ca Medisorb G, permite vindecarea rapida a ranii.

Arsurile de gradul II – afecteaza dermul. Se formeaza vezicule rosii, pline cu lichid. Arsurile de gradul II sunt foarte dureroase. La fel ca si in cazul arsurilor de gradul I, aplicarea rapida a unui pansament de tip hidrogel, ca Medisorb G, permite vindecarea rapida a ranii. Daca arsura este extinsa, este necesara spitalizarea.

Arsurile de gradul III si IV – afecteaza tesutul de sub piele. De asemenea, sunt afectate tesuturile conective, vasele de sange, muschii si nervii. Pielea poate avea un aspect ca de ceara, albicios sau carbonizat. Este posibil ca victima sa nu simta nici un fel de durere, deoarece teminatiile nervoase au fost distruse. Acest tip de arsura necesita asistenta medicala de urgenta, grefe de piele sau recuperare in camera hiperbara.

Complicatiile obisnuite, care apar dupa arsuri, sunt cicatricile hipertrofice si contracturile articulare. Recuperea ar trebui facuta prin presoterapie sau realibilitarea cicatricilor cu ajutorul produselor de compresie, cum ar fi Codopress^® in combinatie cu pansamentul din silicon Codosil^® ADHESIVE.

Preventie

Statisticile anterioare arata ca in fiecare an diferite tipuri de arsuri afecteaza aproximativ 1% din populatia Poloniei. Conform acestor date, numarul polonezilor afectati de diferite tipuri de arsuri este de pana la 400 000 de pacienti pe an. Arsurile sunt foarte des asociate cu tipul de activitate al pacientilor, precum si cu varsta. Aproximativ 50-80% dintre victimele arsurilor sunt in principal copii cu varsta cuprinsa intre 2 si 4 ani.

Prevenirea arsurilor ar trebui sa se concentreze in primul rand pe pregatirea casei in care micutul om se va simti in siguranta:

Nu lasati niciodata un copil mic nesupravegheat.
Evitati sa lasati pe masa bauturi fierbinti, supe sau preparate scoase direct din cuptor.
In casele cu copii mici – in special cei care inca nu merg in picioare- nu ar trebui sa existe fete de masa – tragand de fata de masa un copil da jos tot ce sta pe masa.
Nu lasati un fier de calcat pornit in camera in care de afla un copil; un fier de calcat oprit trebuie sa se raceasca si sa nu fie la indemana copiilor.
Atunci cand gatiti incercati sa folositi ochiurile aflate la perete, cele care sunt cat mai departe de copilul dvs; puteti folosi protectii speciale care sa impiedice copilul sa atinga o oala fierbinte sau sa traga de ea.
Detinatorii de plite de gatit din ceramica ar trebui sa fie constienti ca o plita oprita nu permite copilului sa observe pericolul, iar atingerea acesteia inainte de racire poate provoca arsuri grave.

Pe scurt, parintii nu ar trebui sa-si lase copiii nesupavegheati!

Clasificarea si fazele de vindecare ale ranilor

Hanna Szymkiewicz

Centrul european de ingrijire pe termen lung

O rana este o ruptura a pielii, ce se poate extinde la tesuturi si organe. Cauzele unei rani, pot fi factorii interni sau externi asociati cu tulburari fiziologice. Intinderea si adancimea ranii depinde de agentul cauzator, de puterea lui si de zonele afectate

Impartirea ranilor pe baza agentilor cauzatori:

>> factori exogeni:

mecanice (taieturi, injunghiere, rani de glont)
termale (arsuri, degetaturi)
chimice (arsuri chimice)
electrice (arsuri)

>> factori endogeni:

ulcere (picior ulceros, escare, picior diabetic) – circulatie slaba

Impartirea ranilor pe baza timpului de vindecare:

acute – mai putin de 8 saptamani
cronice – mai mult de 8 saptamani

Impartirea ranilor pe baza felului de vindecare:

rani acute – taieturi, rani chirurgicale cu margini uniforme care nu au pierderi substantiale de tesut. Asemenea rani sunt inchise prin sutura, cu capse sau pansament, si rana se vindeca de prima data si dureaza intre 6 si 7 zile. Este cel mai preferat mod de vindecare si se numeste vindecare primara.
rani cronice – rani cu o pierdere substantiala de tesut si/sau cu infectie. In acest caz, rana nu se poate inchide. Acest tip de vindecare se face prin granulatie (intentie secundara) – faza imflamatorie este urmata de faza proliferativa(tesutul pierdut este inlocuit cu tesutul de granulatie). Acest proces de numeste vindecare secundara.

Vindecarea secundara

Vindecarea secundara apare in cazul ranilor cronice – cum ar fi escarele, ulcerele, si rani complicate cauzate de factori exogeni(rani chirurgicale complexe). Acest tip de vindecare are trei faze:

imflamatia (purificare)
proliferare (granulatia)
maturarea

Faza imflamatorie are urmatoarele caracteristici: reactie imflamatorie si durere. Corpul incearca sa distruga bacteriile ce intra in contact cu rana. Apare exudatul. Tesutul mort este excretat afara sau absorbit de organism. Rana este acoperita de un cheag de sange, care o protejeaza impotriva germenilor.

In faza proliferativa exudatul este redus, vasele de sange se ingusteaza si urmeaza granulatia – se inlocuieste tesutul pierdut si incepe procesul de epitelizare – in final rana este acoperita cu un nou strat epidermic.

In faza de maturare incepe procesul de remodelare al ranii proaspat vindecate(tesutul nou format isi fortifica rezistenta precum pielea inconjuratoare).

Procesul si durata de vindecare depinde de mai multi factori: conditia generala a pacientului, varsta, statutul nutritional si existenta altor boli; tipul ranii, localizarea, modul de inchidere, timpul trecut de la ranire pana la pansare.

Complicatiile diabetului

Jolanta Machańska

Profesor in Diabet

Diabetul este o problema majora de sanatate, ce afecteaza tot mai multe persoane, indiferent de varsta, din toata lumea.

Este una dintre cauzele principale directe si indirecte ale dizabilitatilor – orbire, insuficienta renala, cangrena si amputarea membrelor inferioare, agravarea bolilor de inima coronariene, atac cerebral si mortalitate prematura.

Powikłania cukrzycy_1

Complicatiile diabetului pot fi acute, de exemplu stari unde deodata apar tulburari metabolice, de obicei in combinatie cu alte tulburari ale echilibrului electrolitic si echilibrului acid-alcalin, provocand afectiuni semnificative conditiei generale, pierderea cunostintei si cateodata moartea.

Alte complicatiile ale diabetului sunt bolile cronice, cum ar fi grupurile specifice de tulburari si simptomele schimbarilor semnificative la nivelul vaselor de sange, nervilor si altor organe care, apar impreuna cu diabetul si contribuie la aparitia dizabilitatilor si mortalitatii premature.

COMPLICATII ACUTE

ulburari metabolice acute – comele diabetice, care de fapt, nu sunt complicatii ale diabetului, ci consecinte ale deficientei de insulina. In perioada dinaintea descoperirii insulinei, aceste come erau considerate faza finala a bolii. In prezent apar doar daca nu se urmeaza nici un tratament sau tratamentul este necorespunzator. Coma diabetica poate avea o evolutie diferita, ca urmare a mecanismelor patogenice diferite ce duc spre aceasta stare.

In prezent, se disting urmatoarele tipuri:

cetoacidoza diabetica
hipoglicemia severa diabetica
coma hiperosmolara necetozica

Cetoacidoza diabetica

Este cea mai cunoscuta si apare destul de des(in special la pacientii cu diabet de tip 1 – diabetul juvenil, si dificienta completa de insulina). Coma se dezvolta pe parcursul cetoacidozei diabetice, si afecteaza in special persoanele lipsite de celule pancreatice beta, responsabile cu producerea insulinei.

Cauze:

infectiile, in special cele purulente unde cresterea rapida a rezistentei la insulina are ca rezultat cererea tot mai mare de insulina
bolile sistemice severe cum ar fi infarctul miocardic, atacul cerebral, pneumonia, si operatiile majore
sarcina cu rezistenta la insulina si cresterea cererii de insulina
lipsa informarii pacientului – in mod frecvent, pacientii ignoranti renunta la insulina din cauza pierderii apetitului(febra) si fricii de hipoglicemie

Tabloul clinic de amsamblu este foarte divers, intensitatea si tipul tulburarilor comune si simptomelor nu sunt intotdeauna in concordanta cu rezulatele analizelor de laborator.

Simptomele pot fi prezentate in cateva grupuri:

Consecintele deshidratarii: sete foarte intensa, poliuria ajunge la cativa litri pe zi, membranele mucoase si limba uscate, piele uscata, ochi obositi. Initial se observa o crestere a temperaturii corpului, care, daca nu exista nici o infectie, se transforma in hipotermie, scade presiunea sangelui, in special la persoanele in varsta, in cazuri extreme se ajunge la pierderea pulsului si vanatai in extremitatile corpului.

Boli gastrointestinale: stare de voma, durere abdominala, – in cazuri extreme, simptome false peritoneale (contractura abdominala), marirea ficatului

Boli respiratorii: respiratie Kussmaul (respiratie in patru timpi) – profunda si greoaie are patru faze: inspiratie – pauza – expiratie – pauza, si un miros specific al aerului expirat, asemanator acetonei – mirosul merelor putrede.

Tulburari de constienta: in dezvoltarea cetoacidozei putem distinge patru stadii:

oboseala, afectarea echilibrului si vederii
stare de somnolenta, gandire incoerenta
somn adanc cu reactii rezervate la stimuli durerosi: slabirea reflexelor fiziologice
coma neurologica profunda cu reducerea reactiilor la stimuli durerosi si reflexelor fiziologice

Tratament

Imediat ce s-a stabilit diagnosticul de coma diabetica sau cu risc de coma, pacientul trebuie trimis spre cel mai apropiat spital. Prezenta unui salon pentru diabetici in spital, ar fi un plus.

Tratamentul cetoacidozei diabetice include:

insulina – de preferat o administrare continua cu ajutorul unei pompe
corectarea insuficientelor hidroelectrolitice
uitlizarea medicamentelor alcanizate
tratarea complicatiilor

Hipoglicemia

Hipoglicemia nu este o complicatie a diabetului in sine, ci o consecinta a tratamentului. Hipoglicemia sangelui este cea mai comuna complicatie ce apare la persoanele tratate cu insulina; prin urmare, orice persoana ce are contact cu diabeticii, ar trebui sa aiba cunostinte de hipoglicemie.

Causes:

Cauze:
- erori in tratamentul cu insulina: adminstrarea de prea multa insulina, o greseala in masurarea dozei de insulina, reducerea dosajului prea tarziu, cand greutatea pacientului a inceput sa scada; o dieta adecvata s-a dovedit a fi mai eficienta, infectia a fost indepartata
- urmarirea restabilirii rapide a echilibrului metabolic prin marirea considerabila a dozei de insulina cu actiune rapida, sau in pofida necesitatii acestui lucru
- erori in nutritie: pauze prea mari intre mese, mese cu continut slab de carbohidrati, alcool
- dereglerari ale tractului gastrointestinal: voma, diaree, golire gastrica anormala
- schimbari in asimilarea insulinei: schimbarea locului injectiei, muschii coapsei, unde este administrata insulina (dupa injectie se recomanda miscare imediata), incalzirea locului injectiei (dus dupa injectie), schimbare in adancimea punctiei, injectarea accidentala intramusculara sau intravenoasa
- inceperea unei fiole noi de insulina: insulina noua poate fi mai activa decat precedenta, pastrata la temperatura camerei
- nevoie redusa de insulina din cauza hiperactivitatii emotionale, menstruatei, dereglarilor hormonale
- administrarea medicamentelor ce reduc nivelul de glucoza: acid acetilsalicilic, beta-blocante
- efort fizic sporit
- remisia naturala a diabetului
Semne si simptome:

Nu exista semne sau simptome specifice, adica sa apara numai atunci cand pacientul sufera de hipoglicemie. Timpul si rata de crestere a simptomelor depind de tipul insulinei, de cantitatea dozei injectate si de programul de dozare zilnic.

In hipoglicemia sangelui putem distinge:

Simptome neurovegetative (catecolamine): stare de agitatie, oboseala, paloarea pielii, pupile dilatate, tahicardie, cresterea moderata a presiunii. Aceste simptome apar la o concentratie de glucoza de 65-55 mg/dl.

Simptomele neuroglicopenice sunt cauzate de lipsa glucozei la nivelul creierului. Se pot imparti in simptome mentale: anxietate, gandire incoerenta, tulburari cognitive, dificultati de concentrare, schimbari de personalitate, amnezie, comportament inadecvat, stari de delir, si simptome neurologice: dificultati de vorbire, vedere incetosata, convulsii clonice si tonice, reflexe hiperactive, semne Babinski, pierderea constientei. Aceste simptome apar la o concentratie de glucoza de 45 mg/dl.

Simptomele neurovegetative sunt un avertisment, pentru pacient, impotriva amenintarii neuroglicopeniei si o indicatie pentru profilaxia acuta – consumarea unei mese bogate in carbohidrati complecsi sau a zaharului. Cu timpul aceste simptome ale diabetului se reduc sau chiar dispar.

Tratament

Powikłania cukrzycy_3

Tratamentul este administrarea imediata unei cantitati de carbohidrati necesare pentru cresterea concetratiei de glucoza in sange. Starile usoare are hipoglicemiei se pot trata prin consumarea alimentelor suplimentare, daca este necesar, a catorva cubulete de zahar pe care un pacient diabetic ar trebui sa le poarte asupra sa.

In stari de inconstienta trebuie administrata o injectie cu glucagon(1 mg). Pe masura ce isi recapata constienta, pacientul trebuie hranit si hidratat cu lichid dulce pana ce nivelul de glucoza revine la normal. Daca putem administra medicamente intravenos, pacientul ar trebui sa primeasca subcutanat 1 mg de glucagon, apoi glucoza cam 5 sau 10% pana glicemia se stabilizeaza. In cazul supradozei de insulina, dupa o imbunatatire trecatoare hipoglimcemia poate reaparea. In acest caz este necesara spitalizarea. Prognoza, in majoritatea cazurilor de hipoglicemie, este buna. Poate fi rapid si usor controlata. Insa, starile hipoglicemice repetate pot fi o amenintare cronica din cauza disparitiei semnelor de alarma si reglarea anormala neurohormonala a homeostaziei glicemice.

Socul higlocemic foarte grav poate duce la deces sau poate cauza deteriorari permanente la nivelul sistemului nervos central si mentinerea permanenta a simptomelor mentale si neurologice. La pacientii diabetici tratati cu insulina, aparitia hipoglicemiei este o stare alarmanta si necesita clarificarea prompta a cauzelor acestei complicatii, si daca este necesar modificarea tratamentului. Programele terapeutice corespunzatoare ar trebui sa tina cont de implicarea pacientului, cu scopul de a minimaliza riscurile acestor complicatii.

COMPLICATIILE CRONICE ALE DIABETULUI

Trasatura caracteristica afectiunilor la nivelul organelor, respectiv complicatiile cronice ale diabetului, este dezvoltarea lenta si indelungata. Prin urmare, simptomele acestor complicatii apar in fazele avansate, si abia atunci pot cauza dizabilitati sau deces. Din aceste motive se numesc complicatiile tarzii ale diabetului. Evolutia asimpomatica indelungata a acestor afectiuni duce la subestimarea impactului negativ asupra prognozei diabetului.

Complicatiile cronice majore ale diabetului includ:

afectiuni la nivelul vaselor de sange – angiopatia diabetica, aceste deteriorari afecteaza atat vasele mari – macroangiopatie, cat si vasele mici si capilarele – microangiopatie
afectiuni la nivelul nervilor periferici – neuropatie
afectiuni in afara sistemului de circulatie si sistemului nervos: tract gastrointestinal, piele, retina

Microangiopatia

Boala vaselor de sange mici reprezinta afectiuni specifice diabetului la nivelul capilarelor, ce sunt prezente in toate organele, in care vasele au o membrana bazala(afectiunile la nivelul capilarelor din ochi si rinichi cauzeaza pagube asa de semnificative organelor incat sunt dezvaluite sub forma sindromurilor clinice caracteristice). Aceste sindromuri cauzeaza dizabilitati si chiar moarte prematura.

Tratament

Tratamentul ar trebui initiat prin corectarea si oferirea celor mai buni posibili indicatori clinici si biochimici. Incercarile prea bruste de stabilizare a diabetului pot accelerarea progresul afectiunilor.

Prevenirea se refera la tratamentul optim pentru diabet, de la inceputul bolii cu ajutorul terapiilor contemporane. Sunt recomandate masuri timpurii de preventie, cum ar fi evaluarea regulara al fundului de ochi si ale functiilor renale.

Macroangiopatia

Boala vaselor mari de sange al carei substrat anatomic este ateroscleroza, si intr-o masura mai mica – intarirea arteriorelor. Afectiunile la nivelul arterelor si arteriolelor sunt foarte intalnite la diabet, apar devreme, sunt mai intense si pot cauza moartea prematura sau dizabilitati. Sunt intalnite, mai ales, la pacientii cu diabet de tip 2, in special la persoanele varstnice.

Caracteristicile bolii vaselor mari de sange la persoanele cu diabet:

Boala coronariana este cea mai frecventa si principala cauza a mortalitatii in randul pacientilor cu diabet. O consecinta caracteristica bolii este infarctul miocardic asimptomatic si nedureros. La aproximativ 8% dintre pacientii diabetici, atat la femei cat la barbati, testul ECG indica anormalitati ce pot fi dovezi ale necrozei cardiace anterioare. Acest lucru este intalnit la pacientii ce sufera de diabet de mult timp, la care boala arterelor coronare coexista cu alte complicatii tarzii ale diabetului, in special nefropatia diabetica.

Boala cerebrovasculara este o colectie de sindromuri neurologice nespecifice diabetului, ce reprezinta termenul clinic pentru ischemie cerebrala o consecinta a aterosclerozei si a intaririi arteriolelor. Heromagiile cerebrale sunt rare la pacientii diabetici. Schimbarile tromboembolice pot cauza infarct cerebral si paralizie cerebrala. Dupa un atac cerebral apar schimbari microangiopatice, retinopatice si nefropatice, la aproximativ jumatate dintre pacientii diabetici.

Boala arteriala periferica cunoscuta drept ateroscleroza arterelor periferice. Numele de „boala arteriala periferica” a fost introdus de catre WHO Expert Committee on Diabetes pentru a evidentia urmatoarele:

afectiunile la nivelul vaselor de sange la pacientii diabetici sunt mai variate si diferite fata de ateroscleroza vaselor mari de sange incluzand si scleroza arteriolelor si boala vaselor mici de sange, si de aceea sunt mai extinse si ajung pana la capatul membrului inferior
in cazul diabetului afectiunile se concentreaza intr-un mod specific in membrele inferioare; aici sunt in stare mai avansata decat in alte zone ale sistemului vascular.

Ocluzia arterelor mari sau arteriolelor din cauza formarii subite sau lente a cheagurilor de sange, duce la formarea necrozei in zona piciorului sau gangrena piciorului – gangrene pedis diabetica care datorita complexitatii patogenezei, ar trebui tratata ca un sindrom clinic separat. Boala arteriala periferica poate duce la dizabilitati severe.

Neuropatia diabetica

Deteriorarile de feluri diferite ale sistemul nervos periferic, si formele lor clinice sunt:

Neuropatia periferica simetrica senzitivo-motorie se manifesta prin dereglari la nivelul structurilor nervoase; membrele inferioare sunt cele mai predispuse acestor afectiuni, si mai rar membrele superioare.

Powikłania cukrzycy_4

Tabloul clinic

In faza de inceput: furnicaturi, intepaturi, dureri sub forma de arsura la nivelul picioarelor. Simptomele se intensifica pe timpul noptii, sub influenta caldurii. Cateodata pot aparea parestezii termice si senzatia de rece, chiar daca picioarele sunt calde. De obicei apare sindromul „picoarelor nelinistite”, ce provoaca nevoia constanta de miscare si schimbarea pozitiei.

Neuropatia usoara, simptomele se intensifica. Deosibit de neplacuta, este senzatia de arsura in picioare. In acelasi timp se distribuie „in soseta” sau „in manusa” catre partile distale ale membrelor(extremitati), unde suprafata senzitiva este redusa.

Neuropatia severa cauzeaza disfunctii senzitive si tulburari ale perceptiei vibratorii. Tulburarea senzoriala este insotita de reflexe fiziologice. Astfel apare absenta durerii la traumatisme din cauza hipoesteziei cutanate. Mai tarziu apare pareza si atrofia musculara, care in mod obisnuit afecteaza muschii extensori ai piciorului, in timp ce la nivelul membrelor superioare afecteaza muschii invertati de catre nervul ulnar. Aceste afectiuni musculare sunt insotite de schimbari neurotrofice in osteoartrita.

Neuropatie focala (mononeuropatie) – afecteaza un singur nerv senzitiv sau motor, sau cativa de nervi simultan, dar aceste deteriorari nu sunt simetrice si afecteaza nervi din zone diferite ale corpului. Ischemia subita, rezultata prin inchiderea unui vas de sange, se presupune ca este cauza imediata a neuropatiei focale. Simptomele principale ale mononeuropatiei sunt durerea atroce din cauza nervului afectat si pareza. In general este afectat nervul femural, sciatic, peronier, median sau ulnar. Recupararea completa este posibila in cateva saptamani sau luni, in pofida progresului dramatic.

Neuropatia autonoma reprezinta un grup de simptome ce afecteaza atat sistemul nervos parasimpatic si simpatic.

Tabloul clinic consta in sindromuri diferite ce reflecta disfunctii ale organelor individuale si ale sistemelor.

Sindromul picior diabetic este un termen colectiv pentru afectiunile care apar la nivelul picioarelor la pacientii diabetici. Motivul principal este deteriorarea specifica diabetelui la nervii picioarelor – neuropatia diabetica. Este insotit de afectiuni ale incheieturilor, ale ligamentelor si ale oaselor piciorului precum si de afectiuni vasculare, ce cauzeaza micsoarearea si latirea piciorului, si adancirea arcului longitudinal. Pressure places appear on the sole, and the reaction of the skin to them is the creation of calluses and cracks in the skin, which are the starting point for infection and foot ulcers.

Schimbarile patologice si simptomele clinice ale membrelor inferioare si ale picioarelor:

Afectiuni vasculare: ateroscleroza, intarirea arteriorelor, microangiopatia tesutului piciorului, ischemia tesuturilor moi si oaselor, formarea necrozei cu infectie sau fara.
Afectiuni ale inervatiei: pierderea sau afectarea inervatiei senzoriale(diminuarea sau pierderea senzatiei de durere, de temperatura, tactila), activitatii motorie(afectarea tensiunii musculare si miscarii piciorului, atrofia musculara), activitatii automone (afectarea circulatiei sangelui prin picior); tulburari trofice in articulatii(formarea deformatiilor, transpiratie excesiza).
Afectiuni ale pielii: piele palida sau gri-albastra, ca de hartie, uscata, crapata, fara elasticitate, caderea parului, cresterea anormala a unghiilor, calus, necroza si ulceratie.
Afectiuni musculare: slabiciune musculara, tulburari in tensiune, atrofie musculara, contractura.
Anomalii osoase: pierderea osului, necroza, deformari.

Tratamentul depinde de gravitatea deteriorarii piciorului. Diagnosticul de diabet incepe cu un tratament precaut. Scopul este stabilizarea metabolica a bolii, evitarea si renuntarea completa la fumat si la consumul de alcool, implementarea unui program intensiv general de exercitii fizice, in special pentru picioare si ingrijirea picioarelor.

Diabetul

Renata Kobierska
Director Camin de batrani in Kalisz

TIPURI DE DIABET

Diabetul este rezultatul lipsei de insulina (hormon produs de pancreas) din corp. Insulina mentine nivelul de glucoza (zahar) din sange in limite normale. Prin intermediul sangelui, glucoza este transportata catre celulele corpului unde este transformata in energie. Daca organismul nu mai produce suficienta insulina, creste nivelul de glucoza in sange si aceasta nu mai ajunge in celule.

In prezent exista doua tipuri de diabet: tip 1 si tip 2. Cauzele bolii sunt diferite si depind de tipul de diabet.

diabetes

Diabetul de tip 1, denumit in trecut diabetul insulino-dependent sau diabetul juvenil, apare atunci cand organismul nu mai produce insulina din cauza distrugerii celulelor( responsabile cu producerea insulinei) din pancreas. Sunt afectati in special copii si adolescentii, drept urmare a fost denumit juvenil, dar poate aparea la orice varsta. Manifestarea bolii nu este de deplin cunoscuta. Se stie doar ca este exista o predispozitie genetica la boala sau influenta unor factori de mediu, ce afecteaza sistemul imunitar si astfel acesta incepe sa atace si sa distruga celulele beta din pancreas.

Diabetul de tip 2, denumit in trecut diabetul non-insulino-dependent, este cea mai frecventa forma de diabet. Apare cand, desi, pancreasul produce suficienta insulina, dar din cauze inca necunoscute, organismul nu poate folosi eficient insulina. Diabetul de tipul 2 afecteaza, in general, persoanele in varsta, obeze sau cu dereglari metabolice. In fazele initiale ale bolii, cantitatea de insulina produsa creste, dar in acelasi timp este insuficienta si astfel se dezvolta rezistenta la insulina.

In literatura de specialitate exista mai multe definitii ale diabetului, una dintre ele prezinta diabetul ca fiind un grup de diferite dereglari metabolice determinate genetic sau dobandite, ce au in comun intoleranta la glucoza si hiperglicemia, si cu timpul afecteaza sistemul vascular, nervos si alte organe. Aceste afectiuni sunt numite complicatiile cronice ale diabetului. Cauza intolerantei la glucoza este lipsa insulinei sau folosirea necorespunzatoare a acesteia. Numele de „diabet”, conform noii clasificari, inseamna o boala cu un tablou clinic complet, si tulburarile usoare ale metabolismului glucidic se numesc diminuari ale tolerantei la glucoza. ¹

Insa, potrivit lui J. Tatoń diabetul este ” un grup mare de boli si tulburari metabolice de diferite etiologii, caracterizate prin hiperglicemie constanta si patologicica, intre mese sau doar dupa o masa, ce rezulta din lipsa secretiei de insulina de catre celulele pancreatice beta sau raspunsului defectuos al celulelor, tesuturilor si organelor periferice”. ²

In 1997 Asociatia Americana pentru Diabet a creat o noua categorizare a diabetului, care a fost modificata in 2003. Asa arata in prezent:

diabet de tip 1 – distrugerea celulelor beta duce la lipsa completa de insulina
diabet de tip 2 – o tulburare progresiva a secretiei de insulina si rezistenta la insulina
alte tipuri specifice de diabet – cauzate de defectele genetice ale functionarii celulelor beta si ale utilizarii insulinei, aparute in urma bolilor exocrine ale pancreasului, anumitor droguri sau chimicalelor
diabet gestational – diagnosticat in timpul sarcinii

Clasificarea diabetului de tip 2 de catre Tatoń:

1. Conditii genetice:

aparitia in familie
cu aparitia eritemului dupa consumul de clorpropamida si alcool
asociat cu sindromuri cauzate de boli genetice
sindromul diabet de tip 2 la adolescenti

2. Conditii nutritionale:

obezitate hiperplazica
obezitate hipertrofica
fara obezitate

3. Factorii determinanti ai reactivitatii celulelor defecte la insulina :

cu un exces de factori hormonali „anti-insulina”
cu functionarea defecta a receptorilor de insulina

Fiecare dintre aceste subgrupe pot fi impartite in diabet de tip 2 tratat cu:

doar dieta
medicamente orale hipoglicemice
insulina ³

SIMPTOME

Diabetul de tip 2 are, de obicei, o evolutie latenta asimptomatica, drept urmare nu are simptome specifice. Aceasta boala este ca o „masca” si este frecvent diagnosticata doar cand simptomele se agraveaza sau apare o alta boala. Simptomele „masca” specifice diabetului de tip 2 includ:

simptome la nivelul pielii – senzatia de mancarime, in special in zona genitala, vezicule, arsuri, infectii ale unghiilor, vindecarea necorespunzatoare a ranilor, xantome, caderea parului
simptome ginecologice – infectie vaginala bacteriana, vezicule, dereglari menstruale, impotenta
simptome ale sistemul nervos – amorteala, intepaturi, arsuri, pierderea sensibilitati tactile – in special in degete, crampe nocturne la picioare
extenuare, slabiciune
vedere incetosata
pierderi de sarcina

cukrzyca3

Simptomele tipice diabetului de tip 2 includ:

oboseala generala
senzatie marita de sete
cresterea apetitului
scaderea in greutate
poliurie
infectii
imflamarea pielii si senzatia de mancarime ⁴

Fiecare celula din corp are nevoie de glucoza (zahar). Glucoza este principala sursa de energie a corpului si afecteaza functionarea normala a creierului, a muschiilor, a ficatului, a rinichilor si a inimii. Pentru a ajunge la celule, glucoza are nevoie de insulina. Cand celulele devin rezistente la acest hormon, zaharul nu mai ajunge la ele si ramane in fluxul sangvin. Astfel se aculumeaza o cantitate in exces de glucoza in sange(hipeglicemia). Corpul uman, in incercarea de a se apara impotriva lipsei de zahar, declanseaza senzatia de apetit crescut, dar din cauza lipsei de insulina glucoza din mancare nu poate ajunge la celule – este eliminata prin urina. Diabetul de tip 2, nediagnosticat, poate duce la complicatii grave. Poate cauza ateroscleroza, infarct sau atac cerebral, asociate cu afectiuni la nivelul vaselor mari de sange. Afectiunile la nivelul vaselor mici de sange cauzeaza un alt tip de complicatii. Acestea includ, printre altele, retinopatia (boala ochilor), ce poate duce la orbire. Pacientii mai pot suferi de infusicienta renala, tulburari circulatorii si afectiuni la membrele inferioare. Acestea duc la formarea ranilor si ulcerelor pe picior, asa numitul picior diabetic. Daca nu este tratat la timp, se poate ajunge la amputare.

CUM SA TRAIESTI CU DIABET

Este posibil pentru pacientii cu diabet sa duca o viata normala, daca respecta cateva reguli de baza:

informare – pacientii sunt responsabili pentru starea lor de sanatate
nutritie – terapia medicamentoasa cu dieta corespunzatoare nu difera, foarte mult, fata de cele recomandate persoanelor sanatoase
exercitii fizice – mersul pe jos, practirea sporturilor ar trebui sa devina un obicei
medicamente – tratamentele moderne permit refacerea proceselor similare celor din corpul unei persoane sanatoase

Bibliografie:

1. A. Czyżyk, Encyklopedia chorego na cukrzycę, PWN, Warszawa 1992.

2. J. Tatoń, Poradnik dla osób z cukrzycą typu 2, PZWL, Warszawa 2002.

3. J. Tatoń, Diabetologia kliniczna, PZWL , Warszawa 1986.

4. P. Hien, Cukrzyca, krótki kurs diabetologii, Sprinter, PWN, Warszawa, 1997.

Escarele (ulcere de presiune)